Onshore vs. Offshore

Dezvoltarea resurselor onshore vs. offshore

Dezvoltarea resurselor de ţiţei și de gaze naturale din zona offshore sunt fundamental diferite de cele din zona onshore, mai ales când acestea sunt dezvoltări „de frontieră”, în locații fără infrastructură existentă sau reglementări mature. În general, dezvoltările offshore necesită tehnologii foarte diferite de foraj, producție, transport și operare. Companiile trebuie să utilizeze tehnologii de ultimă oră pentru a dezvolta resursele, ceea ce necesită perioade extinse de planificare. Infrastructura necesară aducerii țițeiului și gazelor naturale la țărm reprezintă investiții costisitoare care trebuie construite și în legătură cu care trebuie încheiate acorduri comerciale complexe pentru ca aceste proiecte să devină realitate.

Cum se diferențiază proiectele de dezvoltare a resurselor din zona offshore?

Proiectele de dezvoltare a resurselor din zona offshore necesită tehnologie diferită și de ultimă oră și perioade lungi de planificare.

  • Proiectele de dezvoltare a resurselor din zona offshore a Mării Negre sunt fundamental mai complexe decât cele din zona onshore și necesită utilizarea unei tehnologii și expertize de ultimă oră, implicând echipamente speciale introduse într-un mediu adânc coroziv cu o topografie complexă.

  • Proiectele de dezvoltare a resurselor din zona offshore au termene de execuție mult mai lungi, de la începerea activităților seismice până la începerea producției. Astfel, aceste proiecte sunt mult mai expuse modificărilor legislative și ale mediului de afaceri din România spre deosebire de cele onshore.

Proiectele de dezvoltare a resurselor din zona offshore necesită investiții considerabil mai mari decât cele din zona onshore, investiţii făcute înainte de începerea producţiei

  • Forarea unei sonde în apă de mică adâncime în zona offshore poate costa de 10 ori mai mult decât o sondă convențională din zona onshore, în timp ce o sondă în offshore la apă adâncă poate costa de 100 de ori mai mult decât o sondă convențională din zona onshore.

  • Forarea unei sonde în apă adâncă poate costa chiar și 150 milioane – 200 milioane USD.

  • Angajamentele totale făcute înaintea unei decizii finale de investiție într-un proiect de dezvoltare a resurselor din zona offshore sunt fundamental mai mari decât cele pentru proiectele onshore și pot atinge și un miliard de dolari.

  • Investițiile semnificative necesită parteneri multipli și asocieri între companiipentru a gestiona riscul financiar aferent explorării și producţiei acestor resurse. Implicarea companiilor petroliere internaționale este esențială pentru succesul unui astfel de proiect, dat fiind faptul că acestea au de regulă puterea financiară și expertiza pentru a supraveghea cu succes proiecte atât de mari.

Spre deosebire de proiectele de dezvoltare a resurselor din zona onshore, investitorii în dezvoltarea resurselor offshore din România trebuie, de asemenea, să dezvolte și o infrastructură vastă, care este necesară pentru a transporta și prelucra gazele la țărm, să o conecteze la sistemul național de transport de gaze naturale al Transgaz și să stabilească un lanț complex de contracte de vânzare și transport pentru a asigura accesul pe piață.

  • Dacă resursele de ţiţei și de gaze naturale sunt dezvoltate, volumul lor impune, de obicei, o expansiune a sistemului național de transport de gaze naturale ce trebuie susținută prin angajamente financiare semnificative din partea investitorilor în resursele de ţiţei și de gaze naturale din zona offshore.